Dictionar explicativ auto

A.

ABS (Antilock braking system)

Sistem care impedică blocarea roţii la frânare şi pierderea controlului volanului pe suprafeţe alunecoase. Fiecare roată este dotată cu un senzor de viteză care reduce presiunea de frânare. Acţionează asupra roţii care se învârte mult mai încet decât celelalte. Sistemele ABS pot avea 2, 3 sau 4 canale care pot fi setate pentru un set de roţi sau pentru fiecare roată în parte.

Acvaplanare

Fenomen care se produce atunci când profilul anvelopei nu evacuează apa acumulată în zona petei de contact cu calea de rulare, formându-se astfel o peliculă de apă de 1 … 2 mm între drum şi cauciuc, deci o pierdere a aderenţei şi o lipsă totală de control asupra vehiculului. Apariţia acestui fenomen este favorizat de deplasarea cu viteză ridicată pe drum umed, de uzura pneurilor, tipul benzii de rulare a anvelopei, etc.

Aderenţă

Fenomen care se produce între roțile unui vehicul și calea de rulare, realizându-se astfel mișcarea vehiculului.

Alternator

Dispozitiv care furnizează energie pentru sistemul electric al vehiculului, transformând energia rotaţională în curent alternativ fiind folosit totodată şi pentru încărcarea acumulatorului.

Ambreiaj

Organ de mașină care asigură cuplarea sau decuplarea unui mecanism în timpul funcționării. Acest mecanism foloseşte plăcuţe impregnate cu un material pentru fricţiune pentru a transfera energia de la motor la puntea tractoare (este folosit la schimbarea vitezelor, pentru a accelera, frâna de motor). Ambreiajul este de asemenea folosit pentru a izola componentele care se rotesc de cele fixe, reducând încărcătura de şoc dintre acestea. Vehiculele cu transmisie manuală folosesc ambreiajul pentru a transfera puterea de la cutia de viteze la roţi.

Ambreiaj hidraulic (servoambreiaj)

Ambreiaj al cărui principiu de funcţionare se bazează pe transmiterea momentului motor ca urmare a forţei de turbionare creată prin asocierea unei pompe centrifuge cu o turbină (ambele cu palete radiale) într-un singur agregat, folosind ca agent de lucru un ulei hidraulic adecvat.

Angrenaj de diferenţial

Este angrenajul care transmite puterea motorului la puntea motoare poziţionat astfel încât să permită roților care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtă cu viteze diferite atunci când vehiculul se încadrează într-un viraj.

Anvelopă (pneu)

Un înveliş protector din cauciuc natural sau sintetic (cu ţesătură) care, uneori, conţine şi oţel, amplasat în extremitatea roţii vehiculului având caracteristici reziliente (rezistent la şoc) fiind umplut cu aer sub presiune.

Anvelopă de iarnă 

Anvelopă fabricată special pentru a fi utilizată la temperaturi mai mici de 7° C. Datorită componentelor care îşi pãstreazã proprietãţile la temperaturi scãzute şi a crestãturilor multiple practicate pe banda de rulare, au o aderenţă mai mare pe zăpadă sau gheaţă.

Anvelopă de vară  

Anvelopă fabricată special pentru a fi utilizată la temperaturi mai mari de 7° C. Are un comportament foarte bun pe asfalt uscat sau umed dar nu este recomandată pe carosabil acoperit cu zăpadă sau gheaţă. Fiind fabricată să reziste la temperaturile ridicate din perioada verii, devine mult prea rigidă la temperaturi scăzute ceea ce afectează în primul rând aderenţa.

Anvelopă ,, all season’’ (universală M+S) 

Anvelopă fabricată special pentru a fi utilizată pe parcursul întregului an (pentru toate anotimpurile). Îmbină calităţile anvelopei de vară şi a celei de iarnă. În condiţii extreme este inferioarăcelei de vară pe uscat sau celei de iarnă pe zăpadă.

Automobil

Autovehicul rutier prevăzut cu minim patru roţi, independent de calea de rulare, destinat transportului de bunuri şi persoane ori efectuării de servicii mecanizate diverse, apt să se deplaseze cu viteze mai mari de 50 km/h.

B.

Baia de ulei (carter)

Spaţiul în care se scurge uleiul situat sub vilbrochen, din ansamblul blocului motor.

Baterie (acumulator)

Bateria furnizează energia electrică necesară pornirii motorului şi tuturor componentelor electrice ale unui autovehicul (instrumentele de bord şi de comandă, lumini şi alte accesorii – aparatura audio, brichetă, alarma, închidere centralizată, etc.).

Bujia

Dispozitiv al unui motor cu explozie, prevăzut cu doi electrozi, între care se produce scânteia electrică necesară pentru aprinderea amestecului carburant din cilindru. Arcul electric aprinde amestecul carburant-oxigen furnizând energie calorică, energie care acţionează pistonul rezultând energia mecanică..

C.

Cal Putere (1 CP = 736 Watt)

Unitate de masură tradiţională consacrată pentru evaluarea puterii motorului (James Watt inventatorul motorului cu abur, care a definit pentru prima dată acest termen, in 1782 din nevoia de a-şi clasifica motoarele după putere pentru a le putea vinde). Din diverse raţiuni, de-a lungul timpului, au apărut mai multe definiţii pentru calul putere. Astfel, calul putere, sub forma definită de Watt, este cunoscut acum sub denumirea de cal putere mecanic sau cal putere SAE (în engleză, abreviat cu HP de la HorsePower) şi este echivalent, în sistemul metric, cu 746 W. În secolul al XIX-lea, a apărut în Germania noţiunea de cal putere metric sau cal putere DIN, echivalent cu 736 W. Acest din urmă termen a fost preluat apoi în toată Europa şi Asia, abrevierea folosită pentru acesta fiind diferită de la ţară la ţară (în Germania: PS – de la Pferdestarke; în Olanda: pk – de la paardekracht; în Franţa: CV sau cv – de la Chevaux Vapeur; în România: CP – de la cal putere, etc.).

Capacitate cilindrică

Denumire generică pentru volumul dislocat de pistoanele unui motor în cursa lor de la punctul mort interior pana la punctul mort exterior a unui motor cu ardere internă. În cazul motoarelor cu mai mulţi cilindri, se vorbeşte de o capacitate cilindrică unitară (aferentă unui singur cilindru) şi de o capacitate cilindrică totală (suma capacităţilor cilindrice unitare). În vorbirea curentă, prin capacitate cilindrică se înţelege capacitate cilindrică totală şi se exprimă, de regula, în cm3 sau în litri (se mai numeşte litraj sau cilindree).

Capotă

Element mobil al unei caroserii, care acoperă un compartiment (motor, portbagaj sau habitaclu). De remarcat că, atunci când capota de habitaclu este fixă (caroserie nedecapotabilă), denumirea utilizată este aceea de pavilion.

Carburant

Combustibil lichid, uşor volatil, folosit pentru alimentarea motoarelor cu ardere internă (benzină, motorină şi GPL -ul).

Caroserie

Componenta de bază a unui vehicul, amenajată pentru postul de conducere, transportul persoanelor şi al bunurilor sau pentru instalarea diferitelor echipamente necesare efectuării de servicii mecanizate. Caroseria este, de asemenea, un element global de securitate pasivă dar şi un element de susţinere, protejare şi mijlocire a funcţionalităţii tuturor celorlalte sisteme ale automobilului, inclusiv a motorului şi a legăturii cu solul.

Casiu

Șanț sau rigolă pietruită ori pavată, largă, care servește la scurgerea apei de ploaie pe o suprafață înclinată de teren (traversând o șosea).

Catalizator

Parte integrantă a sistemului de evacuare a gazelor de ardere prin care se reduc componentele toxice. Foloseşte la rearderea gazelor de eşapament. Carcasa este realizată dintr-un oţel superior, rezistent la caldură, cu un monolit în interior, material ceramic cu nenumăraţi faguri fini. Interiorul fiecăruia dintre aceşti faguri este acoperit cu un aliaj special, care conţine platină. În locul acestor monoliţi pot exista şi folii fine de metal înfăşurate, de 0,5 mm grosime.

’’Caz de lege ferendă’’

Expresie din limba latină ce face trimitere la o propunere legislativă.

Certificat de înmatriculare

Act care certifică dreptul de proprietate asupra unui vehicul. Certificatul de înmatriculare oferă informaţii detaliate despre autovehicul şi despre proprietar. Este documentul necesar pentru incheierea asigurării auto (RCA).

Cifră octanică

Număr care măsoară rezistenţa benzinei la detonaţie (aprindere prematură). Cu cât este mai mare cifra octanică, cu atât mai mică este probabilitatea unei detonaţii. O cifra octanică mare (peste 91) este utilă doar dacă producătorul maşinii o recomandă în mod expres. Octanul este de fapt o hidrocarbură (C8H18).

Convergenţa roţilor

Termen pentru orientarea roţilor pereche în aşa fel încât acestea să nu fie paralele. Convergenţa roţilor este pozitivă atunci când roţile din faţă sunt înclinate spre interior.

Cutie de viteze

Componentă majoră a transmisiei unui autovehicul, care permite adaptarea vitezei de deplasare a acestuia la condiţiile de drum şi de trafic, staţionarea cu motorul pornit, precum şi mersul înapoi.

Cutia de viteze automată

Cutia de viteze automată este prevăzută cu un sistem care asigură schimbarea automată a treptelor de viteză în funcţie de parametrii stabiliţi de conducătorul auto: poziţia pedalei de acceleraţie şi viteza autovehiculului. Schimbătorul are următoarele poziţii de lucru : – poziţia pentru staţionare (parcare), – marşarierul (mers înapoi), rulare liberă, D – poziţie permanentă pentru rulare înainte, 3 – poziţie pentru drum cu denivelări, 2 – poziţie pentru drum de munte/urcuş, 1 – poziţie pentru urcuş abrupt.

D.

Decelerare

Accelerare negativă. Rata de schimbare a vitezei unui autovehicul în timp ce aceasta îşi reduce viteza în timpul frânării.

Declivitate

Înclinarea unui drum pe o porţiune uniformă faţă de axa orizontală.

Demaror (starter)

Motor electric alimentat de la o baterie, care serveşte la pornirea motoarelor cu ardere internă. Se mai numeşte şi electromotor de pornire.

Diferenţial

Mecanism cu roţi dinţate asociat punţilor motoare ale unui autovehicul pentru a permite roţilor să se învârtă cu viteze diferite, deoarece la efectuarea virajelor, roata din exteriorul virajului se învârte mai repede decât cea aflată în interiorul virajului, pentru a compensa distanţa mai mare pe care trebuie să o parcurgă, astfel încât să se evite uzura prematură a pneului şi să se îmbunătăţească stabilitatea autovehiculului, îndeosebi la viteze ridicate, unul din aceste sisteme este ESP (Electronic Stability Program). Sistemul ESP, denumit de unii producători DSC, se bazează pe mai mulţi senzori care detectează diferenţele de viteză de rotaţie între roţile faţă şi spate precum şi deplasarea şasiului în lateral faţă de traiectoria impusă de sistemul de direcţie. Reacţia ESP este foarte promptă, de ordinul milisecundelor. Funcţionarea ESP se face simţită în virajele abordate brusc, în momentele în care traiectoria vehicululul are tendinţa de a scăpa de sub control, în special pe suprafeţele cu aderenţă scăzută (zăpadă, asfalt ud, etc.).

Direcţie asistată

Sistem de control al direcţiei (electric, hidraulic, electro-hidraulic, etc.) în scopul îmbunătăţirii stabilităţii autovehiculului şi a adaptării ţinutei de drum la viteza de deplasare. Prin intermediul acestui sistem şoferul poate regla caracteristicile funcţionale ale motorului, transmisiei automate, direcţiei şi amortizoarelor adaptive, conform propriilor preferinte.

Disc de frână

Discul este ataşat butucului roţii. Etrierele exercită presiune asupra acestuia când este acţionată pedala de frână, iar plăcuţele de frână sunt cele carte acţionează direct asupra acestuia reducând viteza autovehiculului. Discurile de frână sunt utilizate mai des pe puntea faţă a autovehiculelor datorită eficienţei acestora şi datorită faptului că sunt mai rezistente la temperaturi ridicate spre deosebire de frânele cu tamburi.

Distribuţie

Denumire laconică pentru mecanismul de distribuţie al motoarelor cu ardere internă, mecanism care comandă timpii de lucru ai ciclului motor (admisia, compresia, destinderea şi evacuarea) pentru fiecare cilindru în parte.

Drum expres

Drum naţional accesibil numai prin noduri sau intersecţii reglementate, rezervat exclusiv (numai) circulaţiei autovehiculelor, care se desfăşoară în afara localităţilor şi pe care oprirea şi staţionarea pe partea carosabilă sunt interzise.

E.

Ecartament

Denumire pentru lăţimea unui vehicul măsurată de la linia centrală a roţilor aceleiaşi osii.

Evacuare

Sistem de ţevi care colectează gazele arse la motoarele cu ardere internă (eşapament).

Euro III sau Euro 3

Nivel de depoluare (standard) impus pentru autovehiculele destinate pieţei europene începând cu anul 2000, de aceea acest standard mai este cunoscut şi sub denumirea de Euro 2000.

F.

Faruri de ceaţă

Faruri suplimentare montate mai jos decât farurile standard pentru a reduce reflectarea luminii pe timp de ceaţă, utilizat pentru ameliorarea iluminării drumului sau pentru a putea fi mai uşor observat în condiţii de vizibilitate redusă (ceaţă, ninsori abundente, nori de praf sau de fum, etc.). Denumit uneori şi proiector de ceaţă sau lampă de ceaţă.  Acest tip de faruri au un fascicul mai larg decât cele standard.

Frână cu tambur

Tip de frână compusă dintr-un tambur rotitor închis şi plăcuţe fixe (saboţii). La apăsarea pedalei de frână saboţii intră în contact forţat cu peretele tamburului şi încetinesc mişcarea roţii. Acest tip de frână este folosit cu precădere la roţile din spate. Eficienţa acestor frâne este scazută doarece se încălzesc foarte uşor.

Frânare remanentă

Tehnica de condus în care şoferul începe să frâneze înainte de a intra în curbă şi continuă să frâneze pe măsură ce virează. Pe masură ce forţele de virare cresc, şoferul calcă pedala de frână, pentru a se încadra în curbă. Prin creşterea încărcării verticale şi, implicit, a tracţiunii, la roţile din faţă, frânarea remanentă poate îmbunătaţi încadrarea în curbă a maşinii.

G.

Geometria direcţiei

Grupul de variabile de construcţie, exterioare mecanismului de direcţie care influenţează comportamentul direcţiei şi care include unghiul de cădere al roţilor, unghiul de fugă al roţilor, raza de frecare, convergenta roţilor din faţă şi remanentă.

Givraj

Strat de gheaţă sau de chiciură care se depune pe autovehicule şi avioane pe vreme rece.

Greutatea proprie

Se compune, conform normei UE, din greutatea vehiculului pregătit de mers cu rezervorul umplut 90% şi cu un şofer de 75 kg.

H.

Habitaclu

Spaţiul interior, specific caroseriei autoturismelor, destinat postului de conducere şi transportului pasagerilor.

I.

Injecţie de combustibil

Sistem de alimentare al motoarelor cu ardere internă bazat pe pulverizarea, prin intermediul unuia sau mai multor injectoare controlate electronic, a unei cantităţi bine determinate de combustibil, la momentul oportun al ciclului motor şi corelat cu regimul de funcţionare al motorului, spre deosebire de carburator, injecţia oferă o măsurare a combustibilului şi a aerului mai precisă. Rezultatul : o putere crescută, o economie de combustibil şi emisii de gaze scăzute. Motoarele sofisticate folosesc câte un injector la fiecare cilindru pentru a măsura cât mai precis combustibilul. Sistemele simple sunt echipate cu un singur injector poziţionat în camera centrală. (Ex.: MPI – injecţie multipunct, FSI – injecţie stratificată de benzină)

J.

Jantă

Componenta metalică de bază a unei roţi, pe care se montează pneul şi prin intermediul căreia se cuplează roata la punţile unui vehicul.

K.

Kilometraj

Distanţa, în kilometri, parcursă de un vehicul rutier de la data fabricaţiei acestuia până la data curentă sau rulajul acestuia.

L.

Lichid de răcire

Este amestecul de apă distilată şi antigel, soluție care coboară punctul de îngheț al apei de răcire din motoarele cu ardere internă.

Lumini de întâlnire

Lumina produsă de farurile unui autovehicul, asigurând o iluminare pe rază mică, care să poata lumina în mod eficace drumul noaptea, pe timp senin, pe o distanţă minimă de 30 m. Se mai numeşte şi fază mică, fază de întâlnire sau fază scurtă. Aceasta este asimetrică deoarece ea luminează mai mult partea dreaptă a drumului decât pe cea stângă.

Lumini de drum

Lumina produsă de farurile unui autovehicul, asigurând o iluminare pe rază mare, care să poată lumina în mod eficace drumul noaptea, pe timp senin, pe o distanţă minimă de 100 m. Se mai numeşte şi fază mare, fază lungă sau fază de drum.

Luneta

Geamul din spate al autovehiculului.

M.

Manevrabilitate

Termen general care reuneşte calităţile unui autovehicul legate de direcţia şi controlul acesteia (uşurinţa cu care acesta poate fi manevrat).

Motor OHC

Motor cu ardere internă care are arborele cu came al mecanismului de distribuţie dispus în chiulasă, deasupra supapelor. Atunci când, supapele de admisie cât şi cele de evacuare sunt acţionate de acelasi arbore cu came, motorul se numeşte motor SOHC (Single Over Head Camshaft – un singur arbore cu came în chiulasă); când supapele de admisie sunt acţionate de un arbore cu came iar cele de evacuare de un alt arbore, atunci motorul se numeşte motor DOHC (Double Over Head Camshaft – doi arbori cu came în chiulasă).

MPH (Miles per hour) = mile pe oră

Unitate de măsură a vitezei. Este folosită de americani, englezi, australieni, etc. O milă pe oră (MPH) este egală cu 1,60 km pe oră (Km/h).

O.

Oglinda asferică (convexă)

Oglindă retrovizoare având suprafaţa reflectorizantă uşor curbată către exterior pentru a mări câmpul de vizibilitate al şoferului prin diminuarea unghiului mort.

P.

Pompa de apă

Componentă a motorului care asigură circulaţia agentului de răcire în interiorul blocului motor. Aceasta este acţionată de vilbrochen prin intermediul unei curele.

Pompa de ulei

Componentă a motorului care asigură ungerea prin presiune, uleiul ajungând în zona necesară ungerii datorită presiunii create în circuitul de ungere de către aceasta.

R.

RPM (rotaţii pe minut)

Unitate de masură care indică de câte ori pe minut se roteşte vilbrochenul.

Ruliu

Variaţia de înclinare a caroseriei în jurul axei sale longitudinale, care apare la virare. Fenomenul apare deoarece centrul de greutate al maşinii este deasupra axei în jurul căreia se roteşte.

S.

Şasiu

Termen general care se referă la toate părţile mecanice ale unei maşini care sunt legate de scheletul maşinii. La maşinile cu o structură unică, şasiul cuprinde toată maşina, mai puţin corpul acesteia. Şasiul este scheletul care conţine motorul, suspensiile, roţile, frânele şi direcţia, fără habitaclu.

Servofrână

Mecanism cu acţionare pneumatică, hidraulică, mecanică inserate în sistemul de frânare al unui autovehicul cu scopul de a amplifica efortul la pedala de frână, conducătorul auto efectuând, practic, doar declanşarea frânării.

Servodirecţie

Sistem care reduce efortul de virare ajutându-se de motor. Este foarte utilă pentru manevrarea vehiculelor mari, de tonaj ridicat si chiar pentru turisme.

Sistem de aprindere

Sistem electric care asigura producerea de scantei regulate de catre bujiile motorului. Sistemul este compus dintr-o baterie, un inductor, un condensator electric, bujii si comutatoare si firele aferente acestora.

Subvirare

Comportamentul dinamic subvirator este caracteristic maşinilor cu tracţiune faţă. Roţile din faţă nu au o aderenţă prea bună şi nu pot vira în mod eficient. Soluţia este reducerea vitezei pentru a permite roţilor din faţă să îşi recapete tracţiunea. O maşină intrată în subvirare are tendinţa de a merge drept opunând rezistenţă la virare. Un număr mare de vehicule sunt proiectate să intre în subvirare deoarece este mai uşor de controlat decât supravirarea.

Supravirare

Situaţie în care roţile din spate contribuie şi ele mai mult la manevrabilitatea unui vehicul într-o anumita direcţie. Acest lucru se întâmplă în mod frecvent atunci când se frânează dur în timp ce maşina virează. Partea posterioară a maşinii pierde aderenţa şi începe să se mişte în direcţia de virare. Supravirarea poate fi folosită pentru a poziţiona mai bine un vehicul care tocmai iese din viraj. De obicei, supravirarea este dificil de controlat şi poate face maşina să se învârtă. Majoritatea maşinilor sunt concepute astfel încât să nu poată supravira în condiţii normale de drum.

Suspensie

Totalitatea arcurilor, absorbitoarelor de şocuri, bare de torsiune, racorduri, braţe, etc., care atenuează şocul provenit de la denivelările de drum şi serveşte la menţinerea roţilor în contact constant cu drumul, îmbunătaţind astfel controlul şi tracţiunea.

T.

Termostat

Parte integrantă a sistemului de răcire a motorului. Termostatul ajută la menţinerea unei temperaturi a motorului în limitele normale. Când motorul este rece, termostatul este închis. Astfel agentul de răcire al motorului nu circulă. Imediat ce temperatura motorului urcă termostatul se deschide şi agentul de răcire începe să circule prin radiator.

Tracţiune faţă

Roţilor din faţă le este distribuită puterea motorului. Tracţiunea faţă este superioară celei spate datorită comportamentului bun al automobilului în condiţii de drum proaste. Spaţiul habitaclului este optimizat datorită amplasării componentelor tractoare în partea din faţă a maşinii.

Tracţiune spate – RWD (Rear Wheel Drive)

Toată puterea este direcţionată către roţile din spate. Avantajul acestei tracţiuni este manevrabilitatea şi accelerarea superioară. Pe un drum prost, cu denivelări tracţiunea spate nu este performantă (recomandata).

Tracţiune integrală 4×4 – AWD (All Whell Drive)

Puterea motorului este trimisă la toate cele 4 roţi. Sistemele AWD sunt superioare celor 4WD deoarece pot fi folosite indiferent de starea drumului. Acest sistem dispune de un diferenţial care permite roţilor din faţă şi din spate să se învârtă la viteze diferite. AWD asigura o buna tracţiune.

Transmisie

Sistemul de cuplare a vitezelor prin care puterea motorului este transmisă la roţi. Scopul sistemului de cuplare a vitezelor este de a menţine un maxim de putere a motorului exercitată asupra roţilor, în orice moment, de la pornirea motorului şi până la atingerea unor viteze superioare. Marea majoritate a transmisiilor au 3, 6 viteze. Motorul, prin intermediul vibrochenului, ar învârti prea repede roţile şi, de aceea, transmisia reduce rotaţiile pe minut şi permite motorului să pună în mişcare roţile. Transmisia manuală foloseşte un schimbător de viteze. Transmisia automată foloseşte în mod obişnuit turbine şi un lichid pentru a transmite puterea de la motor la roţi. Mişcarea rotaţională a lichidului de transmisie transferă puterea de la vibrochen la roţi. Diverse rapoarte de transmisie sunt necesare pentru a menţine operarea eficientă a motorului. Un raport mai scazut (de exemplu, viteza întâi sau a doua) asigură o forţă de torsiune maximă pentru a pune în mişcare autovehicululul. Un raport mai ridicat (de exemplu, viteza a patra sau a cincea) permite mai puţine rotaţii pe minut pentru viteze adecvate autostrăzilor. În general, cu cât rapoartele de transmisii sunt mai puţine, cu atât mai puţin eficientă este funcţionarea motorului.

Transmisie automată

Cutie de viteze automată care se schimbă în funcţie de viteză, încărcătură şi condiţii de drum. Poate fi de două feluri : electrică şi hidraulică.

Transmisie prin curea

Acţiunea cutiei de viteze ajunge la motor prin intermediul unor curele de cauciuc sau de piele, ale roţilor de transmisie.

Transmisie prin lanţ

Roţile dinţate prin care se face transmisia de la un arbore la altul sunt legate de un lanţ care antrenează dinţii roţilor.

Turometru

Instrument de bord prezent la majoritatea maşinilor cu ajutorul căruia se măsoară numărul de rotaţii pe minut ale motoruluiv (RPM).

U.

Ulei de motor

Uleiul protejează părţile vitale ale motorului şi împiedică griparea acestuia. Uleiurile cu o vâscozitate scăzută la temperaturi mici circulă mai rapid şi protejează mai bine motorul. Uleiul cu o vâscozitate ridicată, la temperaturi mari, previne contactul direct dintre părţile metalice ale motorului.

Ulei de motor sintetic

Ulei fabricat pentru îmbunătăţirea performanţelor de ungere, folosind procedeul Fischer-Tropsch, bazat pe convertirea chimică a bioxidului de carbon, monoxidului de carbon şi metanului într-un lichid hidrocarbonic de diverse forme. Bioxidul şi monoxidul de carbon sunt generate prin oxidarea parţială a cărbunelui sau a altor combustibili lemnoşi. Acest procedeu a fost dezvoltat de Germania şi utilizat pe scară largă în timpul celui de-al doilea razboi mondial, care a limitat accesul la sursele de ţiţei. Avantaje : vâscozitate mai bună la temperaturi scăzute, performanţe mai bune la temperaturi ridicate, puritate ridicată, consum redus de ulei, scade uzura motorului datorită fricţiunii reduse, scade consumul de combustibil datorită unei ungeri mai bune a motorului, schimbul de ulei se face la intervale mai mari de timp, rezistenţă mai bună la contaminare. Dezavantaje : cost de câteva ori mai mare decât uleiurile minerale, poate cauza probleme garniturilor de etanşare mai vechi (posibile scurgeri).

Unghi de bracaj

Reprezintă unghiul realizat de planul circumferinţei unei roţi şi o linie verticală. Când avem o valoare negativă a unghiului partea de sus a roţii se înclină spre interiorul maşinii. Când unghiul este pozitiv partea de sus a roţii se înclină spre exteriorul maşinii.

Unghi de convergenţă

Unghiul ascuţit dintre planul median al roţii şi axa longitudinală a vehiculului. Acesta este considerat pozitiv atunci când roţile aceleiaşi punţi sunt direcţionate spre interior, în raport cu mersul înainte al vehiculului, şi negativ, când roţile sunt direcţionate spre exterior. Unghiul de convergenţă pozitiv se mai numeşte, simplu şi convergenţă, iar unghiul de convergenţă negativ se mai numeşte şi divergenţă.

Unghi de fugă

Unghiul ascuţit dintre verticala şi axa pivotului, măsurat în plan longitudinal şi privind vehiculul din lateral. Se mai numeşte şi unghi de înclinare longitudinală a pivotului. Axa pivotului este o linie imaginară care trece prin centrul rotulei superioare şi cel al rotulei inferioare a roţii directoare aferente. Unghiul de fugă este considerat pozitiv atunci când axa pivotului este înclinată spre spate (centrul rotulei superioare este decalat spre spate faţă de centrul rotulei inferioare) şi negativ, când înclinarea acesteia este spre faţă.

Unghiurile direcţiei

Unghiuri ale roţilor directoare şi ale axei pivoţilor făcute în raport cu planul longitudinal al autovehiculului sau cu verticala, unghiuri specifice mersului în linie dreaptă pentru o anumită sarcină, reglate şi controlate cu ajutorul mecanismului de direcţie. Rolul lor este acela de a îmbunătăţi manevrabilitatea şi stabilitatea autovehiculului cât şi acela de a atenua uzura prematură a pneurilor. Termenul unghiurile direcţiei este sinonim cu geometria direcţiei, termen considerat a fi mai corect din punct de vedere semantic deoarece permite o definire mai completă a cinematicii mecanismului de direcţie, atât ca unghiuri cât şi ca lungimi.

Unghi mort

Zona care nu se observă în oglinzile retrovizoare laterale dar şi în cea interioară. În momentul în care un alt autoturism sau orice alt obstacol se află în acest unghi acesta nu poate fi observat decât dacă întoarcem privirea către locul respectiv sau acesta poate fi eliminat prin montarea de oglinzi pentru eliminarea unghiului mort (oglindă convexă sau asferică – acestea sunt disponibile în 2 variante : pentru exterior sau pentru interior.). Constructorii de automobile fac eforturi susţinute pentru a-şi echipa modelele cu cele mai noi sisteme de siguranţă, astfel au conceput sistemul „Blind Spot Assist”, sistemul constă în şase senzori poziţionaţi în partea frontală şi posterioară a maşinii care detectează pericole ce ar putea să apară în momentul schimbării benzii de mers. O astfel de monitorizare elimină „unghiul mort”, care în mod normal nu este vizibil pentru şoferi. Atunci când este detectată prezenţa unui automobil în „unghiul mort”, un simbol de culoare roşie apare în oglinzile retrovizoare şi avertizează şoferul despre pericolul iminent. Dacă şoferul continuă să se angajeze în manevra de schimbare a benzii, beculeţul roşu va începe să se aprindă intermitent şi în habitaclu îşi va face simţită prezenţa un sunet de avertizare.

V.

Vilbrochen

Denumire pentru arborele motor care transformă în mişcare rotativă, mişcarea liniară a pistoanelor. Acest tip de arbore este legat de transmisie.

Volant

Denumeşte un disc din fier sau oţel care este poziţionat în spatele vilbrochenului furnizându-i acestuia o forţă centrifugă.

Tags: , , , ,